Lucrul diferenţiat la lecţiile de limba română şi literatură

O sarcină de mare importanţă pe care o înaintează astăzi reforma şcolii este de a-i înarma pe elevi cu profunde şi temeinice cunoştinţe despre bazele ştiinţelor, cu priceperi şi deprinderi de a le aplica în practică. Esenţial este ca elevii să însuşească materia de studiu în mod conştient, să poată obţine cunoştinţe trainice. Soluţionarea sarcinii date cere să se ia în consideraţie diferite laturi ale instruirii, aplicând o diversitate mai mare a formelor, metodelor, procedeelor şi mijloacelor de instruire. Modernizarea învăţământului include atât sistemul de învăţământ, cât şi procesul de învăţământ.

            Este important ca în procesul instructiv metodele de instruire şi formele de lucru să fie folosite nu la întâmplare, după bunul-plac, ci în concordanţă cu scopul studierii conţinutului respectiv. Folosind diferite metode şi forme de lucru, învăţătorul se implică în ideile şi trăirile elevilor, în concepţia lor despre lumea înconjurătoare şi conceperea propriei sale personalităţi. Elevul are nevoie ca cineva să-i fie garantul contactului lumii externe cu cea internă; ca cineva să-i controleze lumea exterioară, atunci când se caută pe sine însuşi.

            Destul de eficientă din acest punct de vedere este folosirea lucrului diferenţiat cu elevii. Ce presupune această formă de lucru? A diferenţia înseamnă a stabili deosebirea dintre fiinţe, de a delimita caracterele lor specifice. Diferenţierea procesului instructiv-educativ presupune construirea lui într-un regim optim pentru diferite grupuri de elevi conform capacităţilor, intereselor, înclinaţiilor, posibilităţilor şi necesităţilor individuale ale lor cu scopul de a-i asigura fiecăruia o instruire deplină, desăvârşită.

            Aşadar, esenţa individualizării şi diferenţierii procesului instructiv constă în aceea că totul trebuie să pornească de la copil, de la necesităţile şi aspiraţiile lui. Este important nu să influenţezi asupra elevului, ci să-l stimulezi să acţioneze. A-i învăţa pe elevi cum să înveţe înseamnă a le forma tehnici, priceperi de muncă intelectuală, aşa cum „... analfabetul de mâine va fi nu cel care nu ştie să citească, ci cel care nu ştie să înveţe.”

            Lucrul diferenţiat la lecţiile de limba română şi literatură are un avantaj foarte mare şi anume:

·        Fiecare elev va lucra şi va îndeplini însărcinarea care corespunde capacităţilor intelectuale individuale;

·        Sporeşte competenţa intelectuală;

·        Încurajează elevii să-şi asume într-un grad mai mare responsabilitatea în procesul învăţării;

·        Stimulează creativitatea;

·        Instruirea este centrată pe elev;

·        Dezvoltă gândirea şi memoria;

·        Sporeşte interesul pentru studierea limbii române şi a literaturii;

·        Sarcina accesibilă captează atenţia tuturor elevilor;

·        Creează în clasă o atmosferă favorabilă de lucru.

Din practica pedagogică personală aş zice că primul pas în înfăptuirea lucrului diferenţiat este crearea grupurilor de elevi, ţinând cont de particularităţile şi capacităţile lor individuale de a învăţa. De obicei se împarte clasa în 3 grupe:

·        Grupa A – elevii puternici;

·        Grupa B – elevii mijlocii;

·        Grupa C – elevii mai slabi.

Următorul pas este alegerea însărcinărilor orientate spre capacităţile intelectuale individuale ale elevilor. Spre exemplu, la studierea temei „Familia lexicală” în clasa a 7-a elevii primesc însărcinarea să alcătuiască familia lexicală a cuvântului „copil”. Sarcina este diferită pentru fiecare grup de elevi. În timp ce elevii din grupa C vor realiza-o, elevii din grupa B vor construi 2 propoziţii în care să fie cuvinte din această familie, iar elevii din grupa A vor alcătui o mică compunere „Eu”, folosind cuvintele derivate.

„Mă numesc Ionel. Sunt un copil de 13 ani şi învăţ în clasa a 7-a. Nu-mi imaginez viaţa fără colegii mei de clasă. Părinţii mă iubesc nespus şi-mi spun „Copilaşul nostru drag.” Socot că sunt de-acum un copilandru, însă uneori am o purtare cam copilăroasă. Când îs vinovat, zâmbesc copilăreşte şi mi se iartă toate. Le mulţumesc părinţilor pentru copilăria fericită.”

În timpul utilizării acestei forme de lucru se ţine cont de ajutorul care trebuie acordat elevilor în dependenţă de nivelul pregătirii lor. Pe parcursul lecţiei se îmbină lucrul cu elevii în colectiv, în grupuri şi individual.

Lucrul diferenţiat poate fi folosit la diferite etape ale lecţiei: la comunicarea noilor cunoştinţe, la consolidarea cunoştinţelor şi la generalizarea lecţiei. În procesul comunicării cunoştinţelor noi se observă diferenţa dintre elevii acre au însuşit tema şi cei care încă n-au înţeles-o. În asemenea cazuri se folosesc în calitate de coautori elevii care deja au însuşit noţiunile noi.

La consolidarea cunoştinţelor li se propun elevilor însărcinări (fişe, teste, exerciţii) pentru lucrul independent pe baza autoaprecieriicapacităţilor personale, adică la alegere. Împărţirea elevilor în grupele A, B, C nu le interzice lor îndeplinirea însărcinării care-i aparţine altui grup. Din contra se încurajează şi se stimulează elevii, amintindu-le că la lecţiile precedente au putut îndeplini un exerciţiu mai uşor, iar acuma este mai dificil, dar şi mai interesant.

Formele de diferenţiere a însărcinărilor pot fi diverse:

·        Conţinutul însărcinării poate fi acelaşi, dar pentru elevii mai puternici se reduce timpul îndeplinirii, se măreşte volumul, se complică însărcinarea. Elevii pot îndeplini acelaşi exerciţiu, dar însărcinările gramaticale diferă de la un grup la altul: grupa C – copie, completând spaţiile punctate; grupa B – găseşte 3 substantive; grupa A – subliniază toate substantivele (formează familii de cuvinte, efectuează analiza morfo-sintactică ş.a.m.d.)

·        Mai ales la consolidarea cunoştinţelor grupelor li se propun diferite însărcinări (de la simple la complicate).

·        O însărcinare pentru toată clasa, dar pentru elevii mai slabi se pregătesc materiale ajutătoare (scheme, modele, tăbliţe...).

O altă particularitate a lucrului diferenţiat este individualizarea temelor pentru acasă (să alcătuiască texte de volum mic, compuneri, să alcătuiască jocuri de cuvinte, să citească suplimentar, să pregătească informaţii ş.a.)

Totodată se poate menţiona că este o greşeală de a-i orienta pe elevii mijlocii şi pe cei slabi numai spre îndeplinirea însărcinărilor mai simple. Folosirea lucrului diferenţiat necesită din partea profesorului o bună pregătire, creativitate şi fantezie. Una din responsabilităţile majore ale profesorului este de a găsi sau de a crea situaţii reale care să-i încurajeze pe elevi să înveţe mai bine.